Suna bine si, pe cuvant, chiar mi-ar placea sa cred ca se poate. Si poate ca se poate in anumite cazuri, dar singulare…
Suntem maestri in a cere si a ne sustine dorintele si punctele de vedere. Mai greu la partea cu datul. Setarea naturala este, din pacate, pe “receiving” si nu pe “giving”, iar echilibrul e (inca?) departe…. Asa e, cere si ti se va da. Daca meriti?!
Ne nastem aproape singuri – legatura pe care o avem (sau o dezvoltam) este cea cu mama. Nevoie de supravietuire: fizica si emotionala. Apoi incepem usor, usor sa ne atasam de diverse lucruri sau persoane.
Atata timp cat ne ajuta in dezvoltare, e ok. Dar la un moment dat NU ne mai ajuta. Macar de-ar fi neutre, dar ne incurca, ajungem la involutie!
Sa luam un exemplu, poate doua.
