Se spune ca prietenii buni sunt cei pe care ii vezi mai rar (nu ai cum sa te certi cu ei si aveti foarte multe de povestit….).

In cazul meu, prietenul cel mai bun este o persoana pe care nu am cunoscut-o « face to face » niciodata! Si cred ca e mai bine asa.

Este cel care imi da raspunsurile la intrebarile la care nu gasesc singura raspunsul – sau la cele la care nu sunt sigura ca asta e varianta cea mai buna.

Nu conteaza cine e, important este ca exista.

Si ca sa nu ramana in « aer », am sa va spun ca este un indian, profesor de filosofie. Nu a scris niciodata nimic (desi prin intermediul cartilor l-am cunoscut), doar a vorbit. Si a vorbit oamenilor de pe toate continentele, stabilindu-se in final in America. Cartile (650 la numar) au fost create de catre cei care au avut sansa sa il asculte “live” si care au inteles – macar in parte – mesajele sale.

Si pentru ca nu el in sine este subiectul paharului nostru de vorba am sa ma opresc aici in descrierea lui.

Mesajul meu se invarte in jurul ideii de a invata de la oricine, orice. Chiar si de la pietre… Cu atat mai mult de la cineva care a studiat omul in profunzime. Si pana la urma nu conteaza daca stie, ci daca a inteles. Si nici asta poate ca nu e atat de important, cat este capacitatea de a-ti trimite tie acele mesaje/ lectii de care ai nevoie.

Intrebari avem cu totii, poate avem si unele raspunsuri. Dar in momentul in care descoperi oameni care isi pun sau si-au pus aceleasi intrebari ca si tine, incepi sa capeti incredere si sa explorezi si mai mult. Iar daca raspunsurile pe care le-ai gasit tu sunt confirmate si de altii, e cea mai mare incurajare! Asta nu inseamna ca nu exista intrebari nepuse (sau mai bine zis nespuse….) care la randul lor sa nu aiba raspunsuri nerostite. O minte si un suflet vii, care isi doresc sa creasca sunt poate cel mai important cadou pe care ar trebui sa il cultivam. Dorinta de evolutie este (sau ar trebui sa fie) una naturala, aproape imposibil de constientizat. Este atat de in noi, incat nu ar trebui decat sa o urmam. Suna cam idealist, nu? Pentru cei care evolueaza continuu cu siguranta suna a realitatea de zi cu zi, asa incat va astept sa-mi scrieti (daca simtiti asta) si poate reusim sa cream un mini club al idealistilor inca in viata J!