Suna bine si, pe cuvant, chiar mi-ar placea sa cred ca se poate. Si poate ca se poate in anumite cazuri, dar singulare…

Suntem maestri in a cere si a ne sustine dorintele si punctele de vedere. Mai greu la partea cu datul. Setarea naturala este, din pacate, pe “receiving” si nu pe “giving”, iar echilibrul e (inca?) departe…. Asa e, cere si ti se va da. Daca meriti?!

E foarte usor sa te uiti la cei din jur si sa le cauti (si sa le gasesti) punctele slabe, “bubele”. E la indemana sa spui: nu am primit asta, nu mi-ai dat asta, nu-mi place asta. Mai greu este sa ne uitam al noi si sa spunem: nu am facut asta, aici am gresit, aici am uitat etc.

E plin FB de postari cu cerintele generatiei Millennials legate de nevoia lor de libertate, creativitate, flexibilitate. Si toti (astia non-millennials) ne uitam la ei si ne bucuram (da, in sfarsit o generatie care-si striga doleantele) si ne intristam in acelasi timp. Caci lucram cu ei si ii vedem: nu le place sa munceasca – nu zic ca e rau, dar bine nu pare a fi. Nu le place sa se implice – e bine din punct de vedere consum emotional, dar e trist din punct de vedere rezultate…. E greu cu finalizatul proiectelor – se plictisesc repede: e minunat sa fii creativ, dar dupa ce termini proiectul deja inceput.

M-as bucura sa gresesc! Mi-ar placea sa pot sa vad doar partea frumoasa, caci exista! Doar ca insumand lucrurile de mai sus (bune si rele), nu pare sa dea cu plus…….