Instant Karma’s gonna get you
Gonna knock you right on the head
You better get yourself together
Pretty soon you’re gonna be dead
What in the world you thinking of
Laughing in the face of love
What on earth you tryin’ to do
It’s up to you, yeah you (more…)
Schimbarile din viata noastra vin cand trebuie? Sigur vin ca trebuie, dar momentul? Cine alege momentul…. Ideal este sa ni-l alegem noi, dar de cele mai multe ori nu avem “norocul asta”. Da’ e o chestiune de noroc?
Cu cat esti mai prezent in viata ta – in primul rand tu cu tine, cu atat vei afla ce trebuie sa schimbi (sau sa se schimbe). Daca ai prieteni care nu te ajuta – indiferent de forma de ajutor – si-ti dai seama de asta, cu cat mai repede, cu atat mai bine. A face curat in “ograda” ta este cel mai bun lucru pe care poti sa-l faci pentru tine: iti va fi mai bine de la sanatate, pana la prosperitate – indiferent cum se traduce cuvantul asta pentru tine (bani, crestere profesionala, relatii mai frumoase in plan personal etc).
Complicat sa spui ca esti misogina….. ai senzatia ca acest cuvant nu are feminin! Si totusi: greu sa gasesti o femeie la volan care sa te lase sa intri in fata ei, insa usor de identificat atunci cand se “baga” in fata ta, chiar daca tu ai prioritate.
Suna bine si, pe cuvant, chiar mi-ar placea sa cred ca se poate. Si poate ca se poate in anumite cazuri, dar singulare…
Suntem maestri in a cere si a ne sustine dorintele si punctele de vedere. Mai greu la partea cu datul. Setarea naturala este, din pacate, pe “receiving” si nu pe “giving”, iar echilibrul e (inca?) departe…. Asa e, cere si ti se va da. Daca meriti?!
Ne nastem aproape singuri – legatura pe care o avem (sau o dezvoltam) este cea cu mama. Nevoie de supravietuire: fizica si emotionala. Apoi incepem usor, usor sa ne atasam de diverse lucruri sau persoane.
Atata timp cat ne ajuta in dezvoltare, e ok. Dar la un moment dat NU ne mai ajuta. Macar de-ar fi neutre, dar ne incurca, ajungem la involutie!
Sa luam un exemplu, poate doua.
A fost o data un manager ideal – intr-o tara lume ideala, pe o planeta ideala….. adica sa ne imaginam doar, ca tot vin sarbatorile.
Si acum haideti sa definim idealul:
1. A crescut etapa cu etapa (nu a sarit nici una, le-a asimilat pe fiecare in parte, a trait si inteles fiecare nivel ierarhic in parte)
2. A ajuns in aceasta pozitie pentru ca si-a dorit, a aplicat si, in urma unui assessment riguros, a fost ales
3. Ii plac oamenii si intelege ce inseamna sa creezi si sa cresti o echipa
4. Este constient de faptul ca rezultatele lui sunt generate in proportie de cel putin 80% de colegii lui si doar maxim 20% de el insusi
5. Si asa mai departe …….
Ma intreb de ceva timp in ce ne transformam din cauza (nu datorita!) FB-ului…. M-am surprins stand (repet: stand) pe FB de-aiurea…. minute intregi, uitandu-ma la …nimic. Pana la urma este o lectie de detasare – e al naibii de usor sa te atasezi de aceasta inventie care nu face altceva decat sa-ti manance timpul, energia si abilitatile umane. Dar procesul de de-(a)tasare….
Am ajuns sa ii rog pe colegii mei sa nu mai acceseze FB decat o data pe zi. Subiect de sedinta joia dimineata…? Si nu pentru ca nu sunt “in”, ci pentru ca stiu ca le e greu sa se desprinda de el – adictie, ce mai!
Asa ca, hai sa identificam partea buna:
1. Gasesti oameni pe care nu i-ai mai vazut/ auzit de mult (fosti colegi de scoala, de “fata blocului” etc)
2. …..
Cam atat am putut sa identific la “bun”. Caci sursa de informatie – e atat de slaba, de nefiltrata, incat nu merita sa o nominalizam. Iar daca tot avem internet (thank God), iti poti gasi usor (mai usor) si mai sigur orice informatie necesara.
As putea sa incep o lista cu “nu bun”, n-am s-o fac, caci e depresiv. Am sa ma rezum la ce poti face in loc de FB:
1. Citit!!!!!!
2. Stat cu tine
3. Uitat in ochii unui alt om
4. Mangaiat un animalut (scrisesem pet, dar e prea josnic cuvantul ).
Si pentru ca am gasit asta pe FB …. mi se pare magistrala:
Atat.
Suntem mai bune decat ei?
Suntem egali?
Suntem mai putin bune?
Raspunsurile sunt: Da! Da! Da!
Ce fac?….ce-mi place!
Cati dintre noi putem raspunde asa (sincer)?
Chiar m-as bucura sa-mi raspundeti… sper ca raspunsurile voastre sa-mi schimbe parerea!
Exista intrebari si exista raspunsuri!
Cea mai importanta intrebare pe care mi-am pus-o (pana acum, va tin la curent): Ce vreau sa fac?
Se spune ca prietenii buni sunt cei pe care ii vezi mai rar (nu ai cum sa te certi cu ei si aveti foarte multe de povestit….).
In cazul meu, prietenul cel mai bun este o persoana pe care nu am cunoscut-o « face to face » niciodata! Si cred ca e mai bine asa.
Este cel care imi da raspunsurile la intrebarile la care nu gasesc singura raspunsul – sau la cele la care nu sunt sigura ca asta e varianta cea mai buna.
Nu conteaza cine e, important este ca exista.
