While doing it, become absorbed, but always remain a master; otherwise you will become a slave.

Ne place (din pacate) sa ne aruncam cu totul in ceva – orice: fie ca e job, relatie personala, chiar si in privitul la televizor. De ce? Pentru ca e singura varianta in care mintea si sufletul sunt puse la colt cu un calus in gura: cum sa te mai poti gandi la tine, la ce-ti place sau nu-ti place cand esti 100% in crearea unui raport? Cum sa fii atent la ceea ce simti, la intuitie cand “esti luat de cap” de ce ti-a spus ea/ el?

Si nu vorbesc despre a face ceva fara sa fii dedicat – dar nu la modul absolut…. Adica “in” dar nu cu totul. Sa poti sa vezi filmul actiunilor tale “live”, in timp ce se intampla. Pare ciudat, nu? Dar si cand incepi sa exersezi si iti iese natural, sa vezi ce stare de relaxare, intelegere si chiar intelepciune apare!

Cel mai bine se vede in cazul unei dispute (ca sa nu zic cearta): discuti/ contrazici/ te infierbanti etc si la un moment dat vine clipa cand te uiti la toata scena “din afara”: iti dai seama ca e pueril, ca n-are rost, ca e o prostie sa continuati asa (si tu si celalalt). Ca abordarea e una proasta (am vrut sa zic mai elegant, dar mi-am dat seama ca e blog-ul meu si pot sa fiu (ha!) eu si atat). Si incepi sa te relaxezi, pentru ca ego-ul (caci la asta se reduce) isi face de cap, iar tu consumi energie, consumi relatii, consumi sentimente frumoase de-aiurea…. Este de fapt un exercitiu de detasare. Dar o detasare implicata (na, c-am scos-o!)…adica imi pasa, dar imi pastrez si creierul – adica controlul mental.

Mai povestim, caci imi place sa scriu, dar prefer sa fie pastilute decat romane fluviu!